Nu e insa cazul complexului Corabia Piratilor 3*, ales de mine pentru inoptare. Parca nostalgic dupa ce am gasit 2 corabii la vecinii nostri bulgari, m-am oprit la aici, in Mamaia Nord, cam la jumatatea drumului pana la Navodari dupa ce am iesit din Mamaia, atras de o corabie din lemn lustruit, ce parea esuata pe mal dupa furtuna abia trecuta.
Am descoperit un complex ce cuprinde 8 vile cochete, continand 2 sau 4 apartamente tip duplex, cu living, chicineta si iesire pe terasa la parter si doua dormitoare la etaj, fiecare cu balconul sau. Mobilierul simplu si elegant, decoratiunile interioare de bun gust si intimitatea fac din acest gen de unitate de cazare un magnet pentru familii si grupuri de prieteni. Caci aici poti sa vii cu copii si/sau amicii, sa faci un gratar pe terasa, sa-i lasi pe cei mici in locul de joaca special amenajat sau sa se balaceasca in piscina lor, ca exista una si pentru adulti (ca o paranteza, abia de la 15 iunie piscina va fi functionala, la fel si restaurantul) in timp ce poti savura cu prietenii o bere la umbra. Sa nu uit de corabie: in ea este amenajat, pe mai multe nivele, inclusiv terasa de pe puntea superioara, un restaurant dragut, dar nu foarte aprovizionat.
Desi vremea era potrivnica unei partide de inot, m-am dus totusi sa vad marea in Mamaia Nord. Plaja e la fel de frumoasa ca in Mamaia, dar e neamenajata si deci, mai putin aglomerata. Chiar daca soarele incerca sa iasa firav printre nori, nu se putea totusi face plaja, in principal din cauza vantului care sufla nebuneste. Am (re)descoperit insa plaja (semi)salbatica care pe mine ma incanta mereu, si tinerii care, aidoma primarului Constantei, celebrul Mazare, se distrau facand kitesurfing, pe o placa asemantoare cu cea de surf, dar sustinuti nu de inertia valurilor (nu e cazul la noi) ci de un zmeu de dimensiuni considerabile (seamna cu o parapanta dar e ceva mai mic, totusi). Mi-a placut teribil sunetul vantului si al valurilor ce se spargeau cu zgomot de plaja aproape pustie, dar si faptul ca puteai sa aduni o gramada de cochilii de melci marini sau scoici, aruncati pe mal de furtuna din noaptea trecuta.
A doua zi am fost la Corbu. Aici, plaja e si mai salbatica, cu avantajele (liniste, lipsa aglomeratiei, natura splendida) si dezavantajele ei (plaja departe de sat, deci de pensiuni si terase). E un singur complex care ofera cazare langa plaja, tot aici existand si o terasa restaurant. Marea majoritate a pensiunilor sunt in sat, la 3 km de plaja. Dar merita. Drumul printre lanurile de grau e marginit de maci infloriti care, impreuna cu alte flori salbatice, creaza un covor multicolor de vis.
Mi-am continuat drumul spre nord inca vreo 20 km, trecand prin comuna Sacele, celebra pentru ca e satul natal al lui Hagi, pana la Istria (sau mai bine zis Histria), unde se afla ruinele celei mai vechi asezari din Romania, cetatea cu acelasi nume infiintata de greci cu 7 secole inainte de Hristos si devenita oras roman la doua secole dupa el.
Drumul spre ramasitele cetatii al carui nume se trage de la vechea denumire a Dunarii (Istros) trece prin marginimea rezervatiei Deltei Dunarii, unde grupuri de turisti straini vin special sa asculte cantecele celor cateva zeci de specii de pasari salbatice.
Cetatea e frumoasa (daca iti plac ruinele), desi mi s-a parut destul de neingrijita, avand in vedere buruienile si plantele salbatice care cresc in voie printre ziduri si panourile explicative destul de uzate si sarace in explicatii absolut indspensabile intr-un loc incarcat de istorie. Totusi mi-am dat seama ca, paradoxal, ar fi parut si mai dezolanta in lipsa acestor plante, care dau un farmec aparte zidurilor darapanate si celor cateva coloane ramase inexplicabil in picioare dupa aproape 3 milenii. Am intalnit aici si un popandau (neam cu marmota din Alpi) care, probabil, "pazea" cetatea si care, greu de crezut, nu se speria foarte tare de cei cativa turisti razleti, stand la pozat mai ceva ca un fotomodel (asta daca nu te apropiai la mai mult de 3 metri, o raza totusi extrem de mica pentru o salbaticiune de alminteri extrem de dragalasa).
Si fiindca cetatea se afla pe malul lacului Sinoe inconjurata de alte 2 lacuri (Histria si Nuntasi), cladirea muzeului de la intrarea in cetate nu putea sa fie vaduvita de aparitia recenta a unui restaurant cu specific pescaresc.
Preturile destul de maricele sunt compensate de calitatea bucatelor, eu delectandu-ma cu un bors de peste delcios si o portie de pastruga cu mamaliguta (specialitatea casei) al carui gust m-a facut sa uit de vremea urata si de suma inscrisa pe nota de plata, la final. Plus farmecul dat de patru lautari tigani, care fredonau in surdina, fara sa agaseze, cateva melodii celebre ale lui Faramita si Budala. Una peste alta m-am felicitat pentru alegerea facuta intr-o zi racoroasa de inceput de vara.
